Ce aş scrie dacă aş fi Tucă

nu am avut mare lucru…
am avut nopţile pe plajă în care mă priveai câte-un ceas,
apoi mă-ntrebai dacă am idee cât de bine arăt în lumina lunii.
ştiai tu să faci o femeie să se simtă frumoasă.
şi tu erai atât de frumos, dar nu are rost să o spui cuiva care
ştie prea bine că este astfel.

am avut dimineaţa aia la terasă,
când fosta ta a trecut pe lângă noi şi pot să jur
că a-nţeles că suntem făcuţi unul pentru altul…
sigur gândeşte în clişee din astea.
apoi toată lumea ne privea ca şi cum eram unul…
sigur lumea gândeşte în clişee din astea.

am avut momentele în care numai de noi ne mai păsa
şi aproape am murit din cauza asta.
ce frumoasă e dragostea când stă lângă moarte, ai văzut şi tu.

nu am avut prea multe, am avut clipele în care ne-am speriat unul de altul
si ne-am urât din tot sufletul
şi am urlat unul la altul,
ca să ne trezim apoi speriaţi unul fără altul.
atunci am crezut că nu mai poate fi nimic între noi,
când ajungi să cunoşti un om atât de bine
încât să-l urăşti,
singura cale de mers e înapoi,

aşa că am decis că ar trebui să ne oprim la timp,
ca să ne rămână momentele pe care le-am avut,
al naibii de bune momente, netăgăduite.

nu am avut mare lucru,
dar pentru că am reuşit să ne despărţim conştienţi fiind că suntem făcuţi unul pentru altul, că am fost unul, că pe plajă eram cei mai frumoşi oameni de pe pământ,
că fosta ta ne vedea ca pe un clişeu, că am murit împreună, că ne-am urât, că ne-am speriat o singură dată în viaţa, când ne-am trezit unul fără altul, că ne-am dat seama că numai oprindu-ne aici, am putea scăpa din capcana mediocrităţii pe care viaţa o întinde îndrăgostiţilor,
pentru noi a fost touna cu a avea totul.

Posted in din cotloanele unei minti infometate | 1 Comment

Oltenian hustle

povestea lui neverland,
cum s-o spun să understand?
încep sa scriu poetry
fără nicio strategy,
spun cam ce-mi trece prin mind,
ştiu că nu-s one of a kind,
treaba asta, modern writing
e un fight club fără fighting,
se caută ce e new,
dar se prind numai a few.
nu e greu să fii creative,
dacă eşti mereu attentive.
ce pare misunderstood,
este pentru minte food,
unde vreau s-ajung, it’s pending,
mesaj încurcat în ending,
povestea lui neverland,
e creatia gone bad.
scrisă în romanian,
simplul stil, oltenian…

Posted in din cotloanele unei minti infometate | Leave a comment

Exerciţii de poezie la – 10 grade

nu stă iarna mult în suflet,
hoinăreşte fără ţel,
de-aia cât ar fi de multe,
toate iernile-s la fel.
iarna zăboveşte-aiurea,
pe pământuri pustiite,
printre noi nu face faţă,
nu are atâta minte.
iar din suflet fuge iarna
la primul boboc de floare,
cum râde cate-un copil,
îşi mai pierde din răcoare.
n-are ce să facă-n suflet,
cuibul nu şi-l nimereşte,
ea îşi caută menirea
şi în noi nu o găseşte.

Posted in din cotloanele unei minti infometate | Leave a comment

Exerciţii de poezie cu lumea-n cap

Bruderei und schwesterei,
voi m-aţi lăsat fără grai!
îmi vine să plec departe cu smiley,
poate aş lua şi căţeaua care cică e de fapt străbunică-mea, reîncarnată.
străbunică-mea a trăit secolul douăzecilea cap-coadă. take that, freud!
(el a prins aşa, câte jumate de secol ici, jumate de secol colo)
şi un giga de cărţi, că s-a ales prafu’ de ataşamentul meu nejustificat faţă de hârtie veche şi tot ce e vechi,
de care freud ar zice că vine din non-ataşamentul faţă de orice altceva din prezent.
de unde frate l-am găsit eu pe singurul controlor de tren de 22 de ani care a citit freud şi pe fetiţa aia care o-ntreba obsesiv pe măsa adormită pe două scaune: ”- am ajuns aproape?”
cred că era varianta mea de polar express sau the simpsons, că doar realitatea e produsul a ce am văzut şi ce am citit plus ce am trăit egal ce am simţit, dar asta e ceva super subiectiv.
e greu să simţi ce trebuie. sau să rezolvi ecuaţii.
în fine, aşa fac, o iau şi pe fetiţă cu mine şi un giga de cărţi, poate ajung o dată la Eliade.
îl iau şi pe băiatul cu freud, el mereu găseşte ce să spună în momentele de tăcere incomodă. puţini găsesc.
pe smiley nu-l mai luăm că e prea vesel şi trist în acelaşi timp şi mă plictiseşte.
să luăm şi o foarfecă. şi răsaduri. multe răsaduri.câteva cuie, un ciocan.
ca să construim o lume nouă, ne mai trebuie un ciob, o bucată de lemn neted, nişte funie, lipici şi ceva carton rabatabil.
plecăm în zori, eu, controlorul, fetiţa şi căţeaua, pe care o cheamă rita hayworth. ce distracţie îţi mai trebuie când ai o căţea cu numele ăsta.
şi controlorul o să îmi vorbească despre descifrarea viselor şi despre fântânile islandeze.
si fetiţa o sa ne-ntrebe tot drumul dacă am ajuns aproape.

Posted in din cotloanele unei minti infometate | Leave a comment

Exerciţii de poezie fără predicat

Oraşul rece, luminat,
bătrân, încet, îngândurat,
eu fără tine.
oraşul blând, verde cu gri,
întemniţat, noapte şi zi,
eu cu tine.
oraşul demn şi răbdător,
discret, puternic, sfidător,
eu şi oraşul.
tu, repezit şi speriat,
întrebător, neconsolat,
tu şi oraşul.
eu, sceptică şi neatentă,
reală, crudă, indolentă,
tu fără mine.
oraşul gol, indiferent,
orb, trist, amar, rece, dement,
noi şi oraşul.
noi, grei, tăcuţi, înfriguraţi,
învinşi, absenţi şi resemnaţi,
eu, tu şi oraşul.

Posted in din cotloanele unei minti infometate | Leave a comment

Exerciţii de poezie în eprubetă

Tu şi eu în altă viaţă
eram două molecule.
un chimist în floarea vârstei
se căznea să ne adune.
lumea lui din eprubetă
tot mai mult ne-ndepărta
de soluţia concretă
ce ne-ar fi putut lega.
într-o zi primi chimistul
ca din ceruri ajutor.
o chimistă-n floarea vârstei
îi călcă-n laborator.
zi de zi tot încercară
molecule să unească
dar eşec. şi renunţară,
după firea omenească.
noi, născuţi fără putere
din chimia limitată
pe ce cale puteam cere
să ne ţină laolaltă?
două molecule suntem,
uitându-ne înapoi
n-au putut găsi chimiştii
legătura dintre noi.

Posted in din cotloanele unei minti infometate | Leave a comment

Exerciţii de poezie pe ploaie, dor şi rock’n’roll

Pentru că plouă, mi-e dor de rock,
de mine cel sfârşit,
de blestematul loc
în care ne-am găsit.
primul acord sub reflector
în şiruri se scurgea,
suflu timid în microfon,
ecou în fiinţa mea.
ploua pe rock, pe noi legaţi
în octave de bas,
vântul acustic ne şoptea
note de bun rămas.
beţele tobei cum plesneau
în zidul de metal
şi talgere cutremurau
decorul infernal.
orga murind încet în noi,
bis implorat de zei,
iar contrabasul din noroi
se roagă tot la ei.
degeaba. rock-ul a murit
şi ploaia doliu-i ţine.
de-aia când plouă, mi-e dor de rock
şi rock fulgeră-n mine.

Posted in din cotloanele unei minti infometate | Leave a comment

Exerciţii de poezie cu strigoi

Viforul când bate-n faţă,
şi nu poţi să îl alungi,
sufletul când îţi îngheaţă,
ce-ţi rămâne e să fugi!
Fugi pe-ntunecate căi,
smulge răul tot din bine,
fugi şi-i lasă pe ai tăi,
în pământ i-ai lua cu tine.
Fugi şi-n urmă nu te uită
cum mormintele te cheamă,
de te strigă-n noaptea mută
fugi şi nu le bagă-n seamă.
Fugi ca ceasul tinereţii,
ca sângele de venin,
fugi cu sete-n fuga vieţii
de-al tău neclintit destin.
Fugi ca lupii de văpaie,
fugi ca stelele de lună,
fugi ca focul prins în paie,
fugi când clopotul răsună.
Fugi ca vraja de iubire,
fugi din calea ploilor,
fugi de falsa nemurire
în noaptea strigoilor.

Posted in din cotloanele unei minti infometate | Leave a comment

Exerciţii de poezie bună

Nu sunt bună, I’m no good,
sunt în funcţie de mood,
sunt pământ de toamnă ud.

Nu sunt bună, sunt pustie,
din tot ce pare să fie,
sunt o sută la o mie.

Nu sunt bună, sunt uitare,
sunt lemn putred în copac
sunt ca ceasul fără ac.

Nu sunt bună, sunt amarul
sunt bucata fără sare,
sunt apă vărsată-n mare.

Nu sunt bună, sunt leşie,
sunt delirul pe hârtie,
sunt poet cu amnezie.

I’m no good. Doar lângă tine
sunt viaţă şi bogăţie,
sunt iubire, veşnicie.

Nu sunt bună fără tine.

Posted in din cotloanele unei minti infometate | Tagged , , , | Leave a comment

Exerciţii de poezie cu femei

O femeie intră în baie.
În deşertul Mojave primul zbor spaţial eşuează regretabil după 13 secunde.
Marea Britanie decide dacă zice pas Uniunii Europene.
Cercetători francezi dezvoltă un test de diagnosticare a bolii Ebola în 15 minute .Cutremur de 4,5 grade in Vrancea.
C EO-ul Apple declară că e gay.
În Syria continuă războiul civil.
O tânără din Iran va sta închisă un an pentru că a mers la un meci de volei masculin.
Real Madrid se califică în optimile Champions League.
Bad hair day.
Zece ani din viaţă petrecuţi în…baie!
Zece ani, nu glumesc, e un studiu ştiinţific.
Desigur, du o femeie în deşertul Mojave, sau în alt loc unde nu e apă curentă.
Asta e o poveste tristă pentru ea.
Femeia nu cere mult, nu are nevoie de bijuterii şi de invitaţii la teatru.
Ea vrea numai atenţia ta neîngrădită, dragoste nemăsurată, câteva gesturi mărunte şi sporadice care sa confirme ipotezele astea două şi…zece ani.
Zece ani…şi îţi poate garanta continuitatea sistemului solar, ba uneori, chiar micul dejun.
Zece ani. Cât de greu poate fi?
Oferă-i zece ani. Şi o să fie a ta pentru totdeauna.

Posted in din cotloanele unei minti infometate | Leave a comment

Exerciţii de poezie cu aur

Auriu în depărtare,
auriu la asfinţit,
auriu peste izvoare,
auriu de neoprit.
ploi de toamnă aurii,
frunza auriu foşnind,
lemne-n curte aurii,
ochii aur răsfoind.
albina cu ac de aur,
aur fiert în damigene,
dovlecii plesnind a aur,
aur scurs din pătlăgene.
timpul învelit în aur,
floarea-n aur putrezind,
suflet poleit cu aur,
tinereţe îndrăznind.
aur suflă, aur curge,
aur trece apa înot.
inima aur mi-ajunge,
vers de toamnă,
aur tot.

Posted in din cotloanele unei minti infometate | Leave a comment

exerciţii de poezie pe ceas

zile uşoare, zile cu soare,
ceasul bătut uşor de gânduri
stă agăţat în debara.
l-am scos afară
în primăvară,
dar s-a întors în casa mea.
tic-tac, tic-tac,
veşnic se ceartă
cu oricine l-ar asculta.
eu nu-l ascult,
el doarme mult
iar serile mi s-au lungit.
s-a săturat,
când m-am uitat,
arăta ora infinit.

Posted in din cotloanele unei minti infometate | Leave a comment

Exerciţii de poezie urbană

-Auzi, tu ai fost vreodată zombie? întreabă un vagabond pe băiatul de la chioşc…
Niciun răspuns.
– Hai zi, ai fost şi tu odată zombie?!
– Marş mă. (vorbim aşa de frumos cu câinii si tare urât cu oamenii)
Oare de ce florăriile au nume de femei şi femeile au nume de flori?
Mai departe, la bancomat:
– Hei, mamaie, numără-i mai la dreapta!
– Da’ lasă-mă să-i număr aici.
– Nu se-nmulţesc, să ştii.
– Eh, n-aveţi răbdare. O pensie am!
– Şi p-aia pe card!
Mamaie se-ndepărtează ocărând-o pe doamna nerăbdătoare, bancomatele, sistemul.

Iancului, staţia de taxi:
– Pe Fântânica mergeţi?
– Na-ha.(prea aproape)
– Pariu pe 10 lei.

Tăriceanu: Vreau în România trei şantiere.
Macovei: Vreau banii voştri.
Udrea: Vreau România frumoasă, ca mine.
DD: Jos Băsescu, vine Dan Diaconescu.
Greu de ales sezonul ăsta.

Flori de toamnă în oraş.
Recoltă bogată din Spania.
Castanele se lovesc de asfaltul galben-arămiu şi
de paşii grăbiţi ai eternului bucureştean.
Ar fi poezie, dacă ochii ar fi la cer, pomi coloraţi, soare de octombrie.
Un vânt străin a împrăştiat frunzele pe bulevard. Vin alegerile.

Posted in din cotloanele unei minti infometate | Tagged , , , | Leave a comment

Exerciţii de poezie vie

mai vine o toamnă, mai vine o viaţă,
via se scutură de rouă,
strugurii despicaţi îngheaţă,
pe viţa ruginită plouă.
mai vine o viaţă, mai vine o toamnă,
jumate doar din ce a fost.
sămânţa râncedă înseamnă
locul în care-şi găsi rost.
o toamnă mai vine, o viaţă.
după ea ne croim căderea.
ea ne învăluie-n speranţă,
ne împrumută învierea.
mai vine o toamnă, mai vine o viaţă
trecutu-n teasc duhul îşi varsă.
şi ne acoperi de ceaţă
parfumul lui de tămâioasă.

Posted in din cotloanele unei minti infometate | Tagged , , , , | Leave a comment

Anatomia lui Greu

burţi de femei
prinse în clei
la ecograf.

un rezident
decide-absent:
nu-i nimic grav.

şi dinspre el
”toate-s la fel”
în negativ.

un ţânc grăsuţ
urlă-n pătuţ
fără motiv.

-nu staţi in hol!
se uită-n gol
un stagiar.

o blondă-n jeans
flirtează-aprins
cu un portar.

burţi de femei,
ochii lor grei
câte-au vazut.

lumea-n cordon
joacă şotron
c-un nou-născut.

burţi de femei,
toate-s la fel,
fără trecut.

Posted in din cotloanele unei minti infometate | Leave a comment

Exerciţii de poezie

Nu-ţi mai văd decât umbra, coborând aceleaşi scări,
încă neisprăvite.
Pe sub ele, umblă absorbite de vremuri
şi de fluctuaţiile de la bursă,
conductele Apa Nova.

Florile de ciment cresc şi ele primăvara
şi mor toamna, atunci când se mai doboară câte o clădire.
Dacă te plimbi încet -încet, plimbă-te-ncet, aruncă ceasul ăla în tomberon
cu tot cu ideile tale despre timp şi cum că ai putea să-l stăpâneşti vreodată-
ce încet te plimbi, ia ascultă!
cât e de singur!
cum cine? oraşul!

Unde eşti, Manole, să îmi desluşeşti al cui glas mă strigă, dintre schele?
Mi-ai lăsat târnăcopul, un zid şi nişte schiţe.
Aripile nu mi le-ai lăsat!
Abia când am învăţat sa le construiesc singură,
am băgat de seamă că nu am încotro să zbor.

Posted in din cotloanele unei minti infometate | Leave a comment

Exerciţii de poezie la televizor

Astăzi, în Slatina, temperatura medie va fi cuprinsă între 2 şi 40 de grade.
M-am supărat pe tata când mi-a spus că a aruncat, în tinereţe, un patefon.

Interfaţa de la cuptor e spartă şi
eu nu cred în poveştile de dragoste adevarată…
în poveştile adevărate de dragoste…
în poveştile.

Am dat o tură prin cimitir, a crescut iarbă mare,
nu ne-am mai găsit mormintele.

Will Smith are faţă de om bun.
Un şef de poliţie mi-a spus odată că am faţă de om bun.

Eu nu cred că oamenii sunt buni, dar
cel mai tare ma doare că nici nu încearcă.

Cred că poezia, vorba, ideea, în forma ei impulsivă,
semipreparată, haotică, are în ea puţină bunătate.

Păcat că omul nu poate fi stăpân în lumea aceasta,
nici pe sine, nici pe vorbă,
asta îl face de două ori să piardă…

Posted in din cotloanele unei minti infometate | Leave a comment

Exerciţii de poezie

Bucuraţi-vă de carte,
bucuraţi-vă de cele
ce se-ntrec cu voi în fapte
şi cu praful de pe ele.

Bucuraţi-vă de iarbă,
păr bogat al primăverii
pieptănat cu raze dese
din balsamul mângâierii.

Bucuraţi-vă de ploaie,
pentru suflet stropitoare
de-nnoire, de trezire,
de răsaduri, de răcoare.

Bucuraţi-vă de drumul
care nu a fost ales.
numai el vă ştie gândul
şi-l trimite la cules

De lumină, de tăcere,
de-nceput şi de mereu,
de parfum de înviere
de acum, de Dumnezeu.

Posted in din cotloanele unei minti infometate | Leave a comment

Din vorbă-n artă

Croasante şi vin.
Există ceva mai bun
decât gustul vinului roşu pe buzele unui tânăr gri
la înălţimea albastră de şapteşicinci de metri
pe acoperişul Casei Poporului?
Azi nu există.
În general, ştiu mă boule, că există, n-am crescut în ţarc.
Croasante şi vin.
Uitându-te la un ecran pe care un copil taie apa de la robinet
cu foarfeca
înseamnă să fii un om mare.
Să fugi ca disperatul de clişee şi chestii ”mundane”
te transformă într-un clişeu.
-Eşti clişeu, eşti clişeu, hahaha, copiii aruncă în tine cu plăcinte de nămol,
măcar să fii un clişeu cu greutate.
Părere de ţinut pentru mine, şi asta, şi…haha, asta e tare, tot pentru mine.
-Mătura, părul pubian, mâna, buzele, tălpile goale,
da, da…motive specifice lui Cantor.
-A? ăsta e Cantor? Mă miram să se fi apucat Cărtărescu de instalaţii.
-Nu e, domne, n-are a face.
-Cum să fii copil: Plimbă-te cu indiferentă mirare printr-o lume în care nu ai ce căuta.
Bine, trebuie sa fugi de acasă mai întâi, să te-nveţi cu gândul că o vreme nu mai pupi mâncare caldă şi lapte.
Tălpi goale, frig, mizerie, lumea care te judecă:
-Măă tactu ştie pe unde umbli?
-Să fii copil nu e aşa uşor.
Croasante şi vin.
-E bună şi arta la ceva,
Unu: dacă o produci, e ca şi cum ţi-ai crea o bucată de lume, numai a ta, din plastilină.
Doi: dacă o descoperi, e ca şi cum ţi-ai gasit cei mai cool parteneri de joacă, ideile!
Trei: face ca lumea asta să fie mai puţin clişeu.
-Deci Cărtărescu mai vine sau nu?

Posted in din cotloanele unei minti infometate | Leave a comment

Baladă oltenească

omul fără har,
soarbe din pahar
viaţa curge râu
stinsă în desfrâu.
beat în asfinţit
versul nedorit
se dizolvă-n vin
în al vieţii chin.
omul fără dor
mare amator
de vis ameţit
de pământ robit.
de valuri cuprins
dus în paradis
focu-i arde-n sân
căutând stăpân.
de viaţă-nsetat
din măr a muşcat
cerul s-a desprins
de păcat învins.
caută acum
cel mai ieftin drum
spre raiul pătat
de sânge vărsat.
pedeapsă-i va fi
teama de-a muri
teama de trecut
de necunoscut.

Posted in din cotloanele unei minti infometate | Leave a comment

Exerciţii de poezie

uşor al nimănui,
uşor surâsul lui,
uşor îl caut, nu-i.

mă tem.
de valuri ce mă-nghit
de aur ruginit
de gânduri care mint.

mă tem.
uşor mi-e să mă tem
uşor umbrele gem
uşor pace n-avem.

mă tem.
uşor căzut din cer
uşor toate ne pier
uşor în inimi ger.

mă tem
de clipa ce s-a dus
de tot ce e prea sus
de al lumii apus.

uşor
de tine mi-e uşor
de tine, vis, mi-e dor
de tine mi-e fior.

uşor te am în gând,
uşor te pierd oftând
uşor de noi uitând
mă tem.

Posted in din cotloanele unei minti infometate | Leave a comment

Exerciţii de poezie

ce ne mai căutăm unul pe altul şi nu ne găsim,
ce-o râde pământul de noi şi
soarele cu dinţi al primăverii,
ce-or râde graurii ţinându-se de burţi
că nu ne găsim, oricât am umbla,
fiecare are cercul lui şi vârtejurile lui
în care e prins
iar când acestea se opresc, nu e destul
nici cât să te prind de mână ca lumea.
şi când ni se smulg mâinile
iar ne pierdem unul de altul
iar îmi ţiuie vârtejul în urechi şi
pe cuvânt că mi se pare
că râd fântânile de noi
râd albăstrelele pe câmp,
drumurile găurite şi cârpele de legat viţa de vie,
râde cerul cu lacrimi de noi
că ne tot căutăm de atâta vreme
şi nu suntem în stare să ne găsim.
la tara

Posted in din cotloanele unei minti infometate | Leave a comment

Către mama

florile ca o povară
umblă învelite-n plastic
numărate-n lăzi le cară
în delirul onomastic.
du-mă , mamă, înapoi
la sămânţa îngheţată,
numără din doi in doi
şi mă lasă neudată.
uită-mă în prag de casă,
cheamă vântul să mă bată
şi aşează-te la masă
cu-amintirea ta de fată.
ce fac, mamă, fără tine?
umblu-n plastic învelită,
doru-l car ca o povară,
nu-ţi uit faţa chinuită.

buongiorno

Posted in din cotloanele unei minti infometate | Leave a comment

Exerciţii de poezie vol.6

să nu mă ierţi,
dacă mă întristez de nimicul lumii
şi îmi las capul pe umărul tău,
să mă trezeşti din nerecunoştinţă,
să-mi aminteşti că nu poţi să mă ierţi.

când o să fug de tine
şi o să te uit pentru o noapte
apoi o să te aştept la cafeneaua noastră
cu brioşe calde…să nu mă ierţi.

când o să visez frumos,
când o să umblu prin lume zâmbind
şi o să-mi amintesc că tu n-ai fost în visul meu,
să nu mă ierţi.

dacă te voi lăsa la uşa sufleului meu
iar tu o să mă ierţi,
eu o să mă-ntristez de nimicul lumii
şi o să uit de mine şi n-o să mai visez frumos,
niciodată.

aşa că îţi cer de acum
să nu cumva să te laşi înduioşat de ochii mei visători
şi de iubirea mea care până la urmă e la fel ca oricare alta,
să găseşti o cale ca orice aş face, tu să nu mă ierţi.

la-dolce-vita-vatican-overlook

Posted in din cotloanele unei minti infometate | Leave a comment

Exerciţii de poezie vol.7

Am rămas pe întuneric,
urlă gândul periferic
la lumină visător,
urlă inima de dor.
Ce vedere-nceţoşată
mă alungă din moment?
Mă orbeşte, ne-mpăcată
cu trecutul inocent.
La sfârşit, va fi totuna,
vis demonic ori angelic,
adevărul ori minciuna
vor pieri în întuneric.

taran obosit

Posted in din cotloanele unei minti infometate | Leave a comment

Exerciţii de poezie, vol.5

Primăvară, ce cuvânt!
drumuri, cântec, viaţă, gând.
tinereţe, te-am ratat,
vise, dealuri, vie, sat.
m-ai ţinut în aşteptare,
ploaie, staţii, frâuri, boare.
şi când am ajuns la tine,
râuri, soare, valuri pline,
ai plecat în deplasare,
furtuni, viduri, renunţare.

Primăvară, ce cuvânt!
zbor, cădere, nod, pământ,
tu măcar te-ntorci la mine,
vers, culoare, flori, destine,
tu mă ţii la adăpost….
de cuvântul fără rost.

vg3

Posted in din cotloanele unei minti infometate | Leave a comment

Exerciţii de poezie, vol.4

e prăpastie-ntre noi
e un şanţ cât doua străzi,
e-o remorcă de noroi.
eu mă fac că nu o văd,
când mă uit şi mă izbeşte,
e cât zidul, e prăpăd.
tu-nchizi ochii, te prefaci.
ea se-aude, e fanfară,
e o ceată de gândaci.
e-n afară, e-năuntru,
e-ntr-un an cât ar fi-n doi
blestemată, cât oraşul
e prăpastia-ntre noi!

van gogh 1

Posted in din cotloanele unei minti infometate | Leave a comment

Anotimpurile sufletului

Nimic din ce se întâmplă în vieţile noastre nu ar trebui să aibă atâta putere, încât să ne dezamăgească prea tare sau să ne aducă nelinişte. Am putea învăţa asta din echilibrul naturii. Florile mor toamna, dar îşi păstrează rădăcinile. Viţa de vie aşteaptă răbdătoare cinci ani până să dea prima recoltă. Copacul se usucă, dar nu îşi părăseşte locul.
Cu toţii trecem prin aceste anotimpuri. Anotimpurile dragostei, ale pierderii sau ale stagnării. Dar mereu trebuie sa creştem ceva înăuntrul nostru. Disperarea, faptele nesăbuite, renunţarea, incertitudinea, nehotărârea, lucrurile acestea nu se întâmplă în natură. Este doar creaţia emoţională a omului! Şi ce poate face omul, pe ce drum mai onorabil să o ia, decât acela care îl uneşte cu natura, devenind parte din ea?

grow young

Posted in din cotloanele unei minti infometate | Leave a comment

Room fără service

eu nu cred că am loc pe lume…
adică, am loc pentru gândurile mele,
am foi pe care scrie ca sunt,
am fost şi ieri,
nu mi-e greu să fiu.
am loc pentru sufletul meu,
ştiu că îşi căuta chirie într-o vreme,
dar s-a mutat înapoi
şi oricât am încercat eu să-l dau afară,
nu m-a lăsat.
e sigur loc pentru câteva pulsaţii
care seamănă a iubire ori a recunoştinţă,
a dorinţă ori a ambiţie,
a recunoştinţă de a iubi,
a dorinţă de a fi recunoscător,
ori a ceva viu, oricum.
dar pentru mine, întreagă…
dacă aş vrea să le adun pe toate la un loc
să nu le mai ţin împrăştiate aşa, pe oriunde?
nu aş avea cum, că nu e loc pe lume.

valize

Posted in din cotloanele unei minti infometate | Leave a comment

Exerciţii de poezie vol.3

eu te iubeam,
şi tu pe mine,
ce mai speram,
n-a fost să fie.

din viaţă rup
câte-o felie,
ce n-am avut
n-a fost să fie.

prin trenuri gri
mai trec o mie,
nu s-a sfârşit,
n-a fost sa fie.

alte schimbări,
gust de tărie,
de neatins,
n-a fost să fie.

timpul în cerc,
ca o beţie,
m-a ameţit,
n-a fost să fie.

lumea-i pe dos,
ce-mi strigă mie?
eu am iubit,
n-a fost sa fie.

images

Posted in din cotloanele unei minti infometate | 1 Comment

Exerciţii de poezie, vol.2

emancipat
aur curat
era aşa
cum n-am visat

l-am întâlnit
îndrăgostit
miercurea
pe la răsărit

mi-aducea flori
viaţă-n culori
fluturi zburând
cântând viori

el mi-a promis
când i-am deschis
că vom trăi
ca într-un vis

dar eu i-am spus
cu gândul dus
că nu visez
după apus.

şi n-a mai stat
l-am supărat
şi am pierdut
aur curat.

scrisoare de dragoste

Posted in din cotloanele unei minti infometate | 1 Comment

Exerciţii de poezie

Soarele clar
trece grăbit
peste hotar.

nisipul fin
prins pe sub tălpi
varsă venin.

mai jos, în port
sirena mea
trece înot.

val aiurit
se pierde mut
în asfinţit.

sirena mea
se schimbă-n nor
de catifea.

vreau să cobor
să ma trezesc
în alt decor.

mă duc spre ea
n-o mai aud
unde-ar pleca?

aştept golit
chemarea ei
în infinit.

Posted in din cotloanele unei minti infometate | 1 Comment

Exerciţii de poezie

mâine-poimâine plec.
o să te trezeşti de dimineaţă,
o să pui ibricul de cafea pe foc
şi două ceşti pe masă.
o să mă aştepţi aşa, zile la rând.
plec în curând,
mai spune-mi o dată că mă vrei
şi că ţi-aş rupe sufletul dacă nu te-aş mai vrea
şi că îţi doreşti să ne vrem reciproc
cât putem noi de mult.
de data asta chiar plec
vorbele mele plutesc deasupra ceştii de cafea
cât e fierbinte, apoi le-nghiţi şi
crezi că tu le-ai spus
dar nu e aşa, tu nu ai plecat niciodată.
eu plec întruna şi tu nu vrei să mă asculţi cum plec
în mintea ta nu ma duc nicăieri,
sunt ingheţat lângă ceaşca de cafea
şi tu îmi scrii vorbele în abur
şi mi le-nghiţi.
dar eu în timpul ăsta am plecat mult de tot
şi tu ai băut multă cafea.

Posted in din cotloanele unei minti infometate | 1 Comment

Floating

they make these cities look like
you’ve already been there
liko you’ve already died there.
there’s no such thing as new beginnings …

the longer you float on the holy waters
the more you belong to them
the less you belong to yourself.

but then…
what is coming back
from a place you never belonged to
and still feeling like a stranger?

lion

Posted in din cotloanele unei minti infometate | Leave a comment

Unless you can write some pages of history (which is unlikely if you’re not a president, a dealer or a celebrity) you should try to read some.

Learn from the past and get to know those who were there before you, because history shows you will be better than them.

You should, but if you don’t know who set the high bar for us, how do you know what to improve?

Here are some cool facts about the past:

1. $4,250,000. The figure represents George Washington’s personal expenses in eight years, before he actually became president of the United States.
At least, he didn’t smoke:)

2. 1896. the first public screening of a pornographic motion picture. I wonder if my great grandmother’s mother saw it. She was about 20.

3. In the last 3500 years it has been estimated we had only 230 years of peace throughout the world. Well, it doesn’t get boring this way.

4. Humans appeared 200.000 years ago. Written records begin 6.000 years ago. Which means 97% of history is lost.Imagine if we had to study more than this 3%!

5. Benjamin Franklin wrote a scientific paper about farts. He suggested that scientists develop something to eat with food to make fart smell more pleasant.
Maybe someday…

6. People of the Mongol empire did not believe in washing their clothes or themselves. Clothes were only changed until they fell off or tore apart.
They were saving alot of time.

7. The European Union was born due to Britain, who refused France’s offer of joining forces. Selfishness pays off, after all.

8. Bamboo torture was used in East and South Asia by japanese soldiers, in WW II. The torture consists of a bamboo shoot growing through the victim’s body.

Yeah, they were making a sharp stick grow through your body! And we think life today is hard.

That’s it for tonight’s insomnia…

075cd318

wake-me-up-when.jpg

Posted on by Larisa Mitroaica | 2 Comments

stare de veghe

când visele se termină,
răsare imediat soarele,
suflă repede vântul, iar
mintea încă hoinăreşte
după momentul
pe care in vis nu-l apucă
niciodată.

şi cum e în vis?
a fost odată
nu e niciodată
pentru totdeauna.
….
eşti aşa de naiv
ca aştepţi de la realitate
ce nu îţi poate da nici macar visul.

sau poate chiar speranţa
e visul nostru fără sfârşit…

Posted in din cotloanele unei minti infometate | 1 Comment

s-a apucat lumea de poezii
de când în proză ni se dă peste nas
şi ni se scot ochii
şi ni se cere socoteală pentru toate,
de parcă ar fi coborât Dumnezeu pe pamânt
şi aici a rămas.

aşa că s-a apucat lumea să scrie poezii,
şi în poezii dăm numai de bunătăţi,
ne scoatem ce avem în suflet,
împartim o vorba buna,
de parcă în viata reală aşa ceva nu ar fi posibil.

s-a apucat lumea de poezii,
numai eu scriu vreo două pe noapte
asta după ce mi se dă peste nas,
mi se scot ochii
şi mi se cere socoteală ca şi cum ar fi coborât Dumnezeu pe pământ
şi aici ar rămâne.

Posted on by Larisa Mitroaica | Leave a comment

Facebook story

să mă ierte Cărtărescu,
i-am dat like şi am ieşit,
am comment de la Stănescu
îmi spune că m-am pripit.

pe Blaga îl am prieten,
dar prea rar mai discutăm,
de când a postat Vlahuţă,
nici un like nu ne mai dăm.

mă gândeam la Blandiana
şi-mi apare link instant,
pe profil are scris clară:
la Oradea s-a mutat.

nu-l găsesc pe Topârceanu,
o umbla mai mult pe-afară?
dacă-i duce vestea Barbu,
face cont la primăvară!

Posted in din cotloanele unei minti infometate, My laugh is for free | Leave a comment

A doua poezie

dacă aş putea să văd dincolo de valul tău de lut,
aş sparge infinitul din ochii tăi
şi aş culege din firimituri o idee, un sentiment măcar, o indiferenţă.
nu te laşi deloc mişcat din adăpostul de fier
în care îţi legi rădăcinile la răsărit.
câteodată ţi le mai smulge o furtună şi îţi mai ruginesc dar
tu le scuipi cu otrava nepăsării şi iar le legi
şi iar le pierzi.
e poate singurul element statornic în destinul tău
şi poate de-aia îmi provoci milă câteodată.
dar mila mea nu are nici pe departe efect asupra lumii noastre
cum are un eveniment continuu de nepăsare şi de rădăcini dezgropate.

în memoria lui Cătălin Bursaci, un suflet pereche pe care nu am avut norocul să îl întâlnesc in această viaţă…bursaci

Posted in din cotloanele unei minti infometate | Leave a comment

Memento felix!

ajungi intr-un moment să realizezi că
nu vei fi niciodată mai fericit decât acum si că nu ai fost niciodată mai fericit decât acum.
si în momentul ăla , în acum-ul despre care îti vorbesc, te ia amorţeala
şi te simţi aproape beat şi aproape mort şi aproape trist şi aproape regreţi că se duce.
îti spun
să nu îţi permiţi să devii un adolescent letargic, să te lupţi cu starea aia să o transformi în fericire pură.
ca şi cum ai distila alcoolul.
corpul te intreabă:
ce vrei să faci cu mine, simt o chestie şmecheră din care ai putea să faci faze mişto. dar pot şi să trag un super somn din ea. ce vrei?
(e corpul meu, în imaginaţia mea vorbeşte cum vreau eu)
şi tu să te smuceşti puternic pe tine adolescentul şi să te transformi în tine, maturul care ştie ce să facă.
pentru că tinereţea e fericirea şi maturitatea e raţionalul şi
cele două se inţeleg ceva mai bine ca doi ţărani bătându-se pe pamânt fără acte.
dar e un moment, e un moment când se întâlnesc cele două, fericirea şi raţionalul,
e atunci când te simţi pe jumătate beat şi pe jumatate mort si pe jumătate trist
şi parcă deja se duce.
e momentul ăla în care dacă asculţi atent, corpul te întreabă: ce fac cu asta?
e un moment , mai e, în care cele două se întâlnesc, şi raţionalul în sfârşit se bucură de fericire.
cum să nu îţi pară rău că se duce…

Posted in din cotloanele unei minti infometate | Leave a comment