Către mama

florile ca o povară
umblă învelite-n plastic
numărate-n lăzi le cară
în delirul onomastic.
du-mă , mamă, înapoi
la sămânţa îngheţată,
numără din doi in doi
şi mă lasă neudată.
uită-mă în prag de casă,
cheamă vântul să mă bată
şi aşează-te la masă
cu-amintirea ta de fată.
ce fac, mamă, fără tine?
umblu-n plastic învelită,
doru-l car ca o povară,
nu-ţi uit faţa chinuită.

buongiorno

About Larisa Mitroaica

Larisa Mitroaica e numele. Cel mai mult imi place sa stau cu gandurile mele. Am cele mai bune ganduri. Filosofez mult, citesc Dilema Veche, si singura metoda prin care imi poti strica ziua e sa imi ascunzi cafeaua dimineata. M-am nascut...printre Carpati, pe-acolo. Plenita, comuna tuturor posibilitatilor...de a pleca in alta parte. Si gandurile mele tot acolo s-au nascut. Un om destept zicea ca daca vrei sa creezi, trebuie mai intai sa scapi de frica de esec. Cred ca asta fac acum. Simt cum dispare teama ca printr-o clepsidra chinezeasca, nici sa vreau si nu as putea sa o reculeg. E mare lucru sa fii liber de teama. Dar e si greu sa ajungi acolo. Da, nici in introducere nu ma pot abtine...
This entry was posted in din cotloanele unei minti infometate. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

CAPTCHA
Change the CAPTCHA codeSpeak the CAPTCHA code