Exerciţii de poezie cu strigoi

Viforul când bate-n faţă,
şi nu poţi să îl alungi,
sufletul când îţi îngheaţă,
ce-ţi rămâne e să fugi!
Fugi pe-ntunecate căi,
smulge răul tot din bine,
fugi şi-i lasă pe ai tăi,
în pământ i-ai lua cu tine.
Fugi şi-n urmă nu te uită
cum mormintele te cheamă,
de te strigă-n noaptea mută
fugi şi nu le bagă-n seamă.
Fugi ca ceasul tinereţii,
ca sângele de venin,
fugi cu sete-n fuga vieţii
de-al tău neclintit destin.
Fugi ca lupii de văpaie,
fugi ca stelele de lună,
fugi ca focul prins în paie,
fugi când clopotul răsună.
Fugi ca vraja de iubire,
fugi din calea ploilor,
fugi de falsa nemurire
în noaptea strigoilor.

About Larisa Mitroaica

Larisa Mitroaica e numele. Cel mai mult imi place sa stau cu gandurile mele. Am cele mai bune ganduri. Filosofez mult, citesc Dilema Veche, si singura metoda prin care imi poti strica ziua e sa imi ascunzi cafeaua dimineata. M-am nascut...printre Carpati, pe-acolo. Plenita, comuna tuturor posibilitatilor...de a pleca in alta parte. Si gandurile mele tot acolo s-au nascut. Un om destept zicea ca daca vrei sa creezi, trebuie mai intai sa scapi de frica de esec. Cred ca asta fac acum. Simt cum dispare teama ca printr-o clepsidra chinezeasca, nici sa vreau si nu as putea sa o reculeg. E mare lucru sa fii liber de teama. Dar e si greu sa ajungi acolo. Da, nici in introducere nu ma pot abtine...
This entry was posted in din cotloanele unei minti infometate. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

CAPTCHA
Change the CAPTCHA codeSpeak the CAPTCHA code