A doua poezie

dacă aş putea să văd dincolo de valul tău de lut,
aş sparge infinitul din ochii tăi
şi aş culege din firimituri o idee, un sentiment măcar, o indiferenţă.
nu te laşi deloc mişcat din adăpostul de fier
în care îţi legi rădăcinile la răsărit.
câteodată ţi le mai smulge o furtună şi îţi mai ruginesc dar
tu le scuipi cu otrava nepăsării şi iar le legi
şi iar le pierzi.
e poate singurul element statornic în destinul tău
şi poate de-aia îmi provoci milă câteodată.
dar mila mea nu are nici pe departe efect asupra lumii noastre
cum are un eveniment continuu de nepăsare şi de rădăcini dezgropate.

în memoria lui Cătălin Bursaci, un suflet pereche pe care nu am avut norocul să îl întâlnesc in această viaţă…bursaci

About Larisa Mitroaica

Larisa Mitroaica e numele. Cel mai mult imi place sa stau cu gandurile mele. Am cele mai bune ganduri. Filosofez mult, citesc Dilema Veche, si singura metoda prin care imi poti strica ziua e sa imi ascunzi cafeaua dimineata. M-am nascut...printre Carpati, pe-acolo. Plenita, comuna tuturor posibilitatilor...de a pleca in alta parte. Si gandurile mele tot acolo s-au nascut. Un om destept zicea ca daca vrei sa creezi, trebuie mai intai sa scapi de frica de esec. Cred ca asta fac acum. Simt cum dispare teama ca printr-o clepsidra chinezeasca, nici sa vreau si nu as putea sa o reculeg. E mare lucru sa fii liber de teama. Dar e si greu sa ajungi acolo. Da, nici in introducere nu ma pot abtine...
This entry was posted in din cotloanele unei minti infometate. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

CAPTCHA
Change the CAPTCHA codeSpeak the CAPTCHA code