Anotimpurile sufletului

Nimic din ce se întâmplă în vieţile noastre nu ar trebui să aibă atâta putere, încât să ne dezamăgească prea tare sau să ne aducă nelinişte. Am putea învăţa asta din echilibrul naturii. Florile mor toamna, dar îşi păstrează rădăcinile. Viţa de vie aşteaptă răbdătoare cinci ani până să dea prima recoltă. Copacul se usucă, dar nu îşi părăseşte locul.
Cu toţii trecem prin aceste anotimpuri. Anotimpurile dragostei, ale pierderii sau ale stagnării. Dar mereu trebuie sa creştem ceva înăuntrul nostru. Disperarea, faptele nesăbuite, renunţarea, incertitudinea, nehotărârea, lucrurile acestea nu se întâmplă în natură. Este doar creaţia emoţională a omului! Şi ce poate face omul, pe ce drum mai onorabil să o ia, decât acela care îl uneşte cu natura, devenind parte din ea?

grow young

About Larisa Mitroaica

Larisa Mitroaica e numele. Cel mai mult imi place sa stau cu gandurile mele. Am cele mai bune ganduri. Filosofez mult, citesc Dilema Veche, si singura metoda prin care imi poti strica ziua e sa imi ascunzi cafeaua dimineata. M-am nascut...printre Carpati, pe-acolo. Plenita, comuna tuturor posibilitatilor...de a pleca in alta parte. Si gandurile mele tot acolo s-au nascut. Un om destept zicea ca daca vrei sa creezi, trebuie mai intai sa scapi de frica de esec. Cred ca asta fac acum. Simt cum dispare teama ca printr-o clepsidra chinezeasca, nici sa vreau si nu as putea sa o reculeg. E mare lucru sa fii liber de teama. Dar e si greu sa ajungi acolo. Da, nici in introducere nu ma pot abtine...
This entry was posted in din cotloanele unei minti infometate. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

CAPTCHA
Change the CAPTCHA codeSpeak the CAPTCHA code