Exerciţii de poezie cu lumea-n cap

Bruderei und schwesterei,
voi m-aţi lăsat fără grai!
îmi vine să plec departe cu smiley,
poate aş lua şi căţeaua care cică e de fapt străbunică-mea, reîncarnată.
străbunică-mea a trăit secolul douăzecilea cap-coadă. take that, freud!
(el a prins aşa, câte jumate de secol ici, jumate de secol colo)
şi un giga de cărţi, că s-a ales prafu’ de ataşamentul meu nejustificat faţă de hârtie veche şi tot ce e vechi,
de care freud ar zice că vine din non-ataşamentul faţă de orice altceva din prezent.
de unde frate l-am găsit eu pe singurul controlor de tren de 22 de ani care a citit freud şi pe fetiţa aia care o-ntreba obsesiv pe măsa adormită pe două scaune: ”- am ajuns aproape?”
cred că era varianta mea de polar express sau the simpsons, că doar realitatea e produsul a ce am văzut şi ce am citit plus ce am trăit egal ce am simţit, dar asta e ceva super subiectiv.
e greu să simţi ce trebuie. sau să rezolvi ecuaţii.
în fine, aşa fac, o iau şi pe fetiţă cu mine şi un giga de cărţi, poate ajung o dată la Eliade.
îl iau şi pe băiatul cu freud, el mereu găseşte ce să spună în momentele de tăcere incomodă. puţini găsesc.
pe smiley nu-l mai luăm că e prea vesel şi trist în acelaşi timp şi mă plictiseşte.
să luăm şi o foarfecă. şi răsaduri. multe răsaduri.câteva cuie, un ciocan.
ca să construim o lume nouă, ne mai trebuie un ciob, o bucată de lemn neted, nişte funie, lipici şi ceva carton rabatabil.
plecăm în zori, eu, controlorul, fetiţa şi căţeaua, pe care o cheamă rita hayworth. ce distracţie îţi mai trebuie când ai o căţea cu numele ăsta.
şi controlorul o să îmi vorbească despre descifrarea viselor şi despre fântânile islandeze.
si fetiţa o sa ne-ntrebe tot drumul dacă am ajuns aproape.

About Larisa Mitroaica

Larisa Mitroaica e numele. Cel mai mult imi place sa stau cu gandurile mele. Am cele mai bune ganduri. Filosofez mult, citesc Dilema Veche, si singura metoda prin care imi poti strica ziua e sa imi ascunzi cafeaua dimineata. M-am nascut...printre Carpati, pe-acolo. Plenita, comuna tuturor posibilitatilor...de a pleca in alta parte. Si gandurile mele tot acolo s-au nascut. Un om destept zicea ca daca vrei sa creezi, trebuie mai intai sa scapi de frica de esec. Cred ca asta fac acum. Simt cum dispare teama ca printr-o clepsidra chinezeasca, nici sa vreau si nu as putea sa o reculeg. E mare lucru sa fii liber de teama. Dar e si greu sa ajungi acolo. Da, nici in introducere nu ma pot abtine...
This entry was posted in din cotloanele unei minti infometate. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

CAPTCHA
Change the CAPTCHA codeSpeak the CAPTCHA code