Exerciţii de poezie în eprubetă

Tu şi eu în altă viaţă
eram două molecule.
un chimist în floarea vârstei
se căznea să ne adune.
lumea lui din eprubetă
tot mai mult ne-ndepărta
de soluţia concretă
ce ne-ar fi putut lega.
într-o zi primi chimistul
ca din ceruri ajutor.
o chimistă-n floarea vârstei
îi călcă-n laborator.
zi de zi tot încercară
molecule să unească
dar eşec. şi renunţară,
după firea omenească.
noi, născuţi fără putere
din chimia limitată
pe ce cale puteam cere
să ne ţină laolaltă?
două molecule suntem,
uitându-ne înapoi
n-au putut găsi chimiştii
legătura dintre noi.

About Larisa Mitroaica

Larisa Mitroaica e numele. Cel mai mult imi place sa stau cu gandurile mele. Am cele mai bune ganduri. Filosofez mult, citesc Dilema Veche, si singura metoda prin care imi poti strica ziua e sa imi ascunzi cafeaua dimineata. M-am nascut...printre Carpati, pe-acolo. Plenita, comuna tuturor posibilitatilor...de a pleca in alta parte. Si gandurile mele tot acolo s-au nascut. Un om destept zicea ca daca vrei sa creezi, trebuie mai intai sa scapi de frica de esec. Cred ca asta fac acum. Simt cum dispare teama ca printr-o clepsidra chinezeasca, nici sa vreau si nu as putea sa o reculeg. E mare lucru sa fii liber de teama. Dar e si greu sa ajungi acolo. Da, nici in introducere nu ma pot abtine...
This entry was posted in din cotloanele unei minti infometate. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

CAPTCHA
Change the CAPTCHA codeSpeak the CAPTCHA code