Exerciţii de poezie vol.7

Am rămas pe întuneric,
urlă gândul periferic
la lumină visător,
urlă inima de dor.
Ce vedere-nceţoşată
mă alungă din moment?
Mă orbeşte, ne-mpăcată
cu trecutul inocent.
La sfârşit, va fi totuna,
vis demonic ori angelic,
adevărul ori minciuna
vor pieri în întuneric.

taran obosit

About Larisa Mitroaica

Larisa Mitroaica e numele. Cel mai mult imi place sa stau cu gandurile mele. Am cele mai bune ganduri. Filosofez mult, citesc Dilema Veche, si singura metoda prin care imi poti strica ziua e sa imi ascunzi cafeaua dimineata. M-am nascut...printre Carpati, pe-acolo. Plenita, comuna tuturor posibilitatilor...de a pleca in alta parte. Si gandurile mele tot acolo s-au nascut. Un om destept zicea ca daca vrei sa creezi, trebuie mai intai sa scapi de frica de esec. Cred ca asta fac acum. Simt cum dispare teama ca printr-o clepsidra chinezeasca, nici sa vreau si nu as putea sa o reculeg. E mare lucru sa fii liber de teama. Dar e si greu sa ajungi acolo. Da, nici in introducere nu ma pot abtine...
This entry was posted in din cotloanele unei minti infometate. Bookmark the permalink.

One Response to Exerciţii de poezie vol.7

  1. Web Hosting says:

    Aceasta poezie face mai mult rau decat bine celui care o repeta pentru ca il face sa isi insuseasca stucturi care nu exista si pseudo-cuvinte care eventual vor veni natural in momentul in care persoana respectiva vrea sa pronunte cuvinte reale asemenatoare.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

CAPTCHA
Change the CAPTCHA codeSpeak the CAPTCHA code