Am rămas pe întuneric,
urlă gândul periferic
la lumină visător,
urlă inima de dor.
Ce vedere-nceţoşată
mă alungă din moment?
Mă orbeşte, ne-mpăcată
cu trecutul inocent.
La sfârşit, va fi totuna,
vis demonic ori angelic,
adevărul ori minciuna
vor pieri în întuneric.
About Larisa Mitroaica
Larisa Mitroaica e numele. Cel mai mult imi place sa stau cu gandurile mele. Am cele mai bune ganduri. Filosofez mult, citesc Dilema Veche, si singura metoda prin care imi poti strica ziua e sa imi ascunzi cafeaua dimineata. M-am nascut...printre Carpati, pe-acolo. Plenita, comuna tuturor posibilitatilor...de a pleca in alta parte. Si gandurile mele tot acolo s-au nascut.
Un om destept zicea ca daca vrei sa creezi, trebuie mai intai sa scapi de frica de esec. Cred ca asta fac acum. Simt cum dispare teama ca printr-o clepsidra chinezeasca, nici sa vreau si nu as putea sa o reculeg.
E mare lucru sa fii liber de teama. Dar e si greu sa ajungi acolo.
Da, nici in introducere nu ma pot abtine...
Aceasta poezie face mai mult rau decat bine celui care o repeta pentru ca il face sa isi insuseasca stucturi care nu exista si pseudo-cuvinte care eventual vor veni natural in momentul in care persoana respectiva vrea sa pronunte cuvinte reale asemenatoare.