Exerciţii de poezie cu aur

Auriu în depărtare,
auriu la asfinţit,
auriu peste izvoare,
auriu de neoprit.
ploi de toamnă aurii,
frunza auriu foşnind,
lemne-n curte aurii,
ochii aur răsfoind.
albina cu ac de aur,
aur fiert în damigene,
dovlecii plesnind a aur,
aur scurs din pătlăgene.
timpul învelit în aur,
floarea-n aur putrezind,
suflet poleit cu aur,
tinereţe îndrăznind.
aur suflă, aur curge,
aur trece apa înot.
inima aur mi-ajunge,
vers de toamnă,
aur tot.

Posted in din cotloanele unei minti infometate | Leave a comment

exerciţii de poezie pe ceas

zile uşoare, zile cu soare,
ceasul bătut uşor de gânduri
stă agăţat în debara.
l-am scos afară
în primăvară,
dar s-a întors în casa mea.
tic-tac, tic-tac,
veşnic se ceartă
cu oricine l-ar asculta.
eu nu-l ascult,
el doarme mult
iar serile mi s-au lungit.
s-a săturat,
când m-am uitat,
arăta ora infinit.

Posted in din cotloanele unei minti infometate | Leave a comment

Exerciţii de poezie urbană

-Auzi, tu ai fost vreodată zombie? întreabă un vagabond pe băiatul de la chioşc…
Niciun răspuns.
– Hai zi, ai fost şi tu odată zombie?!
– Marş mă. (vorbim aşa de frumos cu câinii si tare urât cu oamenii)
Oare de ce florăriile au nume de femei şi femeile au nume de flori?
Mai departe, la bancomat:
– Hei, mamaie, numără-i mai la dreapta!
– Da’ lasă-mă să-i număr aici.
– Nu se-nmulţesc, să ştii.
– Eh, n-aveţi răbdare. O pensie am!
– Şi p-aia pe card!
Mamaie se-ndepărtează ocărând-o pe doamna nerăbdătoare, bancomatele, sistemul.

Iancului, staţia de taxi:
– Pe Fântânica mergeţi?
– Na-ha.(prea aproape)
– Pariu pe 10 lei.

Tăriceanu: Vreau în România trei şantiere.
Macovei: Vreau banii voştri.
Udrea: Vreau România frumoasă, ca mine.
DD: Jos Băsescu, vine Dan Diaconescu.
Greu de ales sezonul ăsta.

Flori de toamnă în oraş.
Recoltă bogată din Spania.
Castanele se lovesc de asfaltul galben-arămiu şi
de paşii grăbiţi ai eternului bucureştean.
Ar fi poezie, dacă ochii ar fi la cer, pomi coloraţi, soare de octombrie.
Un vânt străin a împrăştiat frunzele pe bulevard. Vin alegerile.

Posted in din cotloanele unei minti infometate | Tagged , , , | 1 Comment

Exerciţii de poezie vie

mai vine o toamnă, mai vine o viaţă,
via se scutură de rouă,
strugurii despicaţi îngheaţă,
pe viţa ruginită plouă.
mai vine o viaţă, mai vine o toamnă,
jumate doar din ce a fost.
sămânţa râncedă înseamnă
locul în care-şi găsi rost.
o toamnă mai vine, o viaţă.
după ea ne croim căderea.
ea ne învăluie-n speranţă,
ne împrumută învierea.
mai vine o toamnă, mai vine o viaţă
trecutu-n teasc duhul îşi varsă.
şi ne acoperi de ceaţă
parfumul lui de tămâioasă.

Posted in din cotloanele unei minti infometate | Tagged , , , , | Leave a comment

horoscop

nu o să fie cum vrei.
o să ţi se agaţe ciorapii de scaun şi iubitul o să uite când faceţi un an.
prietena ta o să te scoată din minţi şi oamenii nu o să inţeleagă alegerile tale.
nu o să ai chef de week-end-uri cu nepoţii şi maşina o să rămână fără benzină
în mijlocul autostrăzii.
o să îţi strice ploaia pantofii de piele întoarsă şi haina preferată o să îţi intre la apă.
o să îţi pierzi cheile de la apartament în taxi şi o să mergi nepregătit la o întâlnire importantă.
o să-ţi rămână cardul în bancomat şi o să plouă tocmai când eşti tu la mare.

nu o să fie cum vrei, nici lucrurile, nici oamenii,
nici vremea, nici conexiunea la internet.
nici măcar tu nu vei fi cum vrei.
oricum nu îţi trebuie ce vrei tu.
îţi trebuie ce e nou şi negândit şi neaşteptat.
îţi trebuie să te intimidezi şi să pierzi şi să te oftici.
îţi trebuie să nu întelegi nimic şi să îţi pară rău şi îţi trebuie mai ales
să uiţi de lucruri
pentru ca nu o sa fie cum vrei.

Posted in din cotloanele unei minti infometate | Tagged , , , , | Leave a comment

în drum spre mâine

trenule de unde ştii
tot mereu unde să vii,
să mă duci şi să mă iei
de unde trăiesc ai mei?
trenule, te-am aşteptat
şi la greu nu m-ai lăsat.
adăpost de călător,
fabrică veche de dor…

Posted in nesfârşite | Leave a comment

Anatomia lui Greu

burţi de femei
prinse în clei
la ecograf.

un rezident
decide-absent:
nu-i nimic grav.

şi dinspre el
”toate-s la fel”
în negativ.

un ţânc grăsuţ
urlă-n pătuţ
fără motiv.

-nu staţi in hol!
se uită-n gol
un stagiar.

o blondă-n jeans
flirtează-aprins
cu un portar.

burţi de femei,
ochii lor grei
câte-au vazut.

lumea-n cordon
joacă şotron
c-un nou-născut.

burţi de femei,
toate-s la fel,
fără trecut.

Posted in din cotloanele unei minti infometate | Leave a comment

Exerciţii de poezie

Nu-ţi mai văd decât umbra, coborând aceleaşi scări,
încă neisprăvite.
Pe sub ele, umblă absorbite de vremuri
şi de fluctuaţiile de la bursă,
conductele Apa Nova.

Florile de ciment cresc şi ele primăvara
şi mor toamna, atunci când se mai doboară câte o clădire.
Dacă te plimbi încet -încet, plimbă-te-ncet, aruncă ceasul ăla în tomberon
cu tot cu ideile tale despre timp şi cum că ai putea să-l stăpâneşti vreodată-
ce încet te plimbi, ia ascultă!
cât e de singur!
cum cine? oraşul!

Unde eşti, Manole, să îmi desluşeşti al cui glas mă strigă, dintre schele?
Mi-ai lăsat târnăcopul, un zid şi nişte schiţe.
Aripile nu mi le-ai lăsat!
Abia când am învăţat sa le construiesc singură,
am băgat de seamă că nu am încotro să zbor.

Posted in din cotloanele unei minti infometate | Leave a comment

Exerciţii de poezie la televizor

Astăzi, în Slatina, temperatura medie va fi cuprinsă între 2 şi 40 de grade.
M-am supărat pe tata când mi-a spus că a aruncat, în tinereţe, un patefon.

Interfaţa de la cuptor e spartă şi
eu nu cred în poveştile de dragoste adevarată…
în poveştile adevărate de dragoste…
în poveştile.

Am dat o tură prin cimitir, a crescut iarbă mare,
nu ne-am mai găsit mormintele.

Will Smith are faţă de om bun.
Un şef de poliţie mi-a spus odată că am faţă de om bun.

Eu nu cred că oamenii sunt buni, dar
cel mai tare ma doare că nici nu încearcă.

Cred că poezia, vorba, ideea, în forma ei impulsivă,
semipreparată, haotică, are în ea puţină bunătate.

Păcat că omul nu poate fi stăpân în lumea aceasta,
nici pe sine, nici pe vorbă,
asta îl face de două ori să piardă…

Posted in din cotloanele unei minti infometate | Leave a comment

Exerciţii de poezie

Bucuraţi-vă de carte,
bucuraţi-vă de cele
ce se-ntrec cu voi în fapte
şi cu praful de pe ele.

Bucuraţi-vă de iarbă,
păr bogat al primăverii
pieptănat cu raze dese
din balsamul mângâierii.

Bucuraţi-vă de ploaie,
pentru suflet stropitoare
de-nnoire, de trezire,
de răsaduri, de răcoare.

Bucuraţi-vă de drumul
care nu a fost ales.
numai el vă ştie gândul
şi-l trimite la cules

De lumină, de tăcere,
de-nceput şi de mereu,
de parfum de înviere
de acum, de Dumnezeu.

Posted in din cotloanele unei minti infometate | Leave a comment