Exerciţii de poezie

ce ne mai căutăm unul pe altul şi nu ne găsim,
ce-o râde pământul de noi şi
soarele cu dinţi al primăverii,
ce-or râde graurii ţinându-se de burţi
că nu ne găsim, oricât am umbla,
fiecare are cercul lui şi vârtejurile lui
în care e prins
iar când acestea se opresc, nu e destul
nici cât să te prind de mână ca lumea.
şi când ni se smulg mâinile
iar ne pierdem unul de altul
iar îmi ţiuie vârtejul în urechi şi
pe cuvânt că mi se pare
că râd fântânile de noi
râd albăstrelele pe câmp,
drumurile găurite şi cârpele de legat viţa de vie,
râde cerul cu lacrimi de noi
că ne tot căutăm de atâta vreme
şi nu suntem în stare să ne găsim.
la tara

About Larisa Mitroaica

Larisa Mitroaica e numele. Cel mai mult imi place sa stau cu gandurile mele. Am cele mai bune ganduri. Filosofez mult, citesc Dilema Veche, si singura metoda prin care imi poti strica ziua e sa imi ascunzi cafeaua dimineata. M-am nascut...printre Carpati, pe-acolo. Plenita, comuna tuturor posibilitatilor...de a pleca in alta parte. Si gandurile mele tot acolo s-au nascut. Un om destept zicea ca daca vrei sa creezi, trebuie mai intai sa scapi de frica de esec. Cred ca asta fac acum. Simt cum dispare teama ca printr-o clepsidra chinezeasca, nici sa vreau si nu as putea sa o reculeg. E mare lucru sa fii liber de teama. Dar e si greu sa ajungi acolo. Da, nici in introducere nu ma pot abtine...
This entry was posted in din cotloanele unei minti infometate. Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published.

CAPTCHA
Change the CAPTCHA codeSpeak the CAPTCHA code